Am ajuns la ultimul episod al mini-seriei noastre despre originile, apariţia şi dezvoltarea fără precedent a fenomenului manelelor. Segmentul de azi va identifica vinovaţii.
Fiind un fenomen apărut în mahalalele din nou-apărutele oraşe ale ţării, muzica cunoscută azi drept manea nu s-ar fi putut coagula ca un fenomen de masă fără un catalizator.
Înainte de a-l dezvălui, trebuie ţinut cont de faptul că la nivelul mahalalelor au existat şi există în continuare alte fenomene negative, dar care nu au statutul manelelor. Tocmai din cauza lipsei unui catalizator care să le propulseze spre naţiune şi astfel să devină acceptabile pentru societate.
Un exemplu ar fi aruncatul gunoiului de la balcon direct pe jos. Acest „procedeu”, la fel de nociv şi uşor precum manelele nu a beneficiat de publicitatea necesară pentru a deveni regulă şi totuşi el există bine-mersi în continuare. Mai mult, fără acea publicitate, este mai degrabă perceput ca ceva negativ de către societate.
CITIŢI ŞI „Despre manele, partea I: ce sunt, de unde au venit”
Revenind la manele, catalizatorul pentru explozia acestui fenomen a fost televizorul. Mai bine zis televiziunea pro tv. La sfârşitul anilor ’90, indivizi precum Adrian copilul minune apăreau spordic pe la tv, iar orele n-aveau nicio legătură cu prime-time-ul. Autorul acestui articol îşi aminteşte că primul contact cu indivizi ce urmau să devină exponenţi de seamă ai manelismului a venit întâmplător, în jurul orelor 24:00, pe tvr 2. Era o emisiune dedicată minorităţii ţigăneşti.
Peste timp, aceiaşi indivizi urâţi, ce păreau fugiţi de la circ prin aspect şi nume, au ajuns în prime-time şi peste noapte, modele de urmat, din păcate. Pe scurt, catalizatorul şi vinovatul pentru fenomenul manelelor este trustul Pro.
Folosindu-se de maşina americană de propagandă numită „star system”, oamenii lui Adrian Sârbu( întâmplător cetăţean de etnie ţigănească) au introdus treptat, spre ore de maximă audienţă, maneliştii. Un mare rol l-a avut realizatoarea de televiziune Teo Trandafir, care nu s-a sfiit să-i pună la un loc pe Nicolae Guţă cu Nicolae Furdui Iancu sau pe Adrian Minune cu Adrian Pintea.
În acest moment, ceea ce era doar un fenomen la marginea societăţii s-a transformat, prin alăturarea de persoane, evenimente, simboluri UNANIM ACCEPTATE CA POZITIVE, în ceva acceptabil( este şi cazul lui Gigi Becali). Exemplu de gândire: „păi dacă era rău, mai apărea la televizor lângă Mădălina Manole?” În plasa aceasta au căzut mulţi din cei care nu ştiau sau n-auziseră în viaţa lor de manele. Un link mai mult decât sugestiv puteţi vedea aici
Întâi de curiozitate, apoi din obişnuinţă, lumea a acceptat prezenţa manelei. Încet-încet, manelele au început să fie preluate şi de celălalt mare trust privat. Cu toate acestea, momentul de maximă impunere de către trustul Pro a manelelor drept ceva pozitiv, acceptabil, cu care să te mândreşti, a venit de ziua naţională. „Întâmplător” şi ziua Pro tv.
Atunci, la 1 decembrie 2005, românii au putut auzi la ore de maximă audienţă, liberi fiind, imnul României în variante rock, pop şi manea. Infama realizare, dacă aveţi stomacul pentru aşa ceva, o găsiţi aici. Au urmat avalanşe de mesaje de indignare, chiar şi o plângere către CNA. Răspunsul pro-ului? Imnul a fost batjocorit în numele „eliberării de orice convenții și de prejudecăți”. Sună cunoscut limbajul de lemn?
Oare ce s-ar întâmpla, dacă în numele eliberării de orice convenţii şi prejudecăţi am vorbi despre etnia lui Adrian Sârbu sau Silviu Brucan, ce s-ar întâmpla? O întrebare retorică, bineînţeles şi pur ipotetică.
Dar pro-ul, îmbătat de interesul născut din batjocorirea unui simbol naţional, făcând astfel mijlocul, acceptabil, nu s-a oprit aici. Transmiţând meciul dintre România şi Brazilia, generaţia ’94,trustul pro a desemnat-o pe Loredana Groza să intoneze imnul naţional.
Loredana, „întâmplător” soţia lui Andrei Boncea – adevărat geniu malefic al pro-ului – a stricat din nou acest simbol naţional. Pe lângă greşelile de vers, madam Boncea şi-a permis să schimbe şi linia melodică a cântecului: ” În locul variantei clasice, românii s-au deșteptat pe acordurile blegi și siropoase ale unei balade din categoria The Night They Drove Ol’ Dixie Down. Imnul național s-a preschimbat în șlagăr country. Invitația fermă din cuvintele lui Andrei Mureșanu a virat spre o lălăială tărăgănată și lăcrămoasă, cu minuscule clipe de antren”, scria Radu Paraschivescu. Jenanta reprezentaţie o puteţi vedea aici.
I LIKE THIS COMMENT!
[…] Aşa au făcut şi cu manelele. Mai ţineţi minte când a apărut prima manea la o emisiune de maximă audienţă? Îşi mai aduce aminte cineva? Evident că nu, pare că au fost acolo dintotdeauna. Dar nu este aşa. Mizeria a fost introdusă, întâi mai discret, apoi făţiş, încet-încet, de către PRO în emisiunile lor. În marele puzzle, alături de actori, folclorişti, modele, rockeri, nimeni nu i-a luat în seamă pe manelişti. Până-n într-o zi. Când am observat că invadaseră şi Crăciunul, Paştele sau revelionul. […]
[…] Am explicat pe îndelete mecanismele formării publicului, demonstrând că nu se difuzează ce se cere, ci se crează nevoi artificiale.(clic pe link). […]