După cum am promis, continuăm cu partea a doua a inteviului cu domnul Ovidiu Hurduzeu, unul din fondatorii Ligii Distributiste Române, scriitor, eseist. Pentru prima parte a interviului şi o mică biografie, click aici.
Domnule Hurduzeu de ce e importantă organizarea oricărei activităţi, inclusiv economice, pe baza principiilor crestine? Mai ales că s-a promovat tocmai modelul economic bazat pe o ideologie complet străină creştinismului: orice e permis atâta vreme cât faci bani… Cum se împacă un model economic capitalist, în care valoarea supremă este materia – capitalul – cu o ţară în care peste 90% se declară creştini?
Aici sunt mai multe aspecte pe care trebuie să le lămurim. Spre deosebire de religiile gnostice şi orientale, creştinismul nu neagă nevoile trupului. Principiul capitalist al „maximizării profitului” este însă anti-creştin, ca să nu mai vorbesc de sfera financiară contemporană, care este de-a dreptul satanică. Dacă România vrea sa respecte principiile creştine şi în economie, ea trebuie să aibă o ECONOMIE SMERITĂ – o economie la dimensiuni umane care să respecte patrimoniul nostru natural şi cultural, bunăstarea familiei şi demnitatea persoanei, o economie de piaţă care să se desfaşoară în cadrul unei arhitecturi morale. Respectarea principiilor creştine nu sunt sănătoase numai din punct de vedere duhovnicesc dar şi din punct de vedere economic. Oare am fi ajuns la criza de astăzi dacă oamenii ar fi acţionat ca buni creştini?
O întrebare retorică… Dar a existat acest model economic smerit în România? Există? Este acesta modelul distributist? Ar fi cazul ca legile ţării să fie făcute cu respectarea principiilor creştine?
Suntem un popor de ţărani. Iar ţăranul a trăti întotdeauna în cadrul unei economii smerite supuse marii economii divine. Acum, când marea economie trufaşă a globalismului s-a prăbuşit, occidentul începe să redescopere alternativele economice smerite. Una dintre ele este distributismul. Este un mare paradox că modelul distributist românesc, practicat de Partidul Naţional Ţărănesc în perioada interbelică , a fost dezgropat acum câţiva ani de un american care l-a promovat într-o carte. Aşa am aflat eu de ideile lui Madgearu şi Mihalache. La ASE nici nu se mai studiază, după câte ştiu, istoria doctrinelor economice româneşti. Asta face parte din eradicarea memoriei noastre naţionale.
De acord că suntem un popor de ţărani. Dar în ziua de azi, trăim paradoxul de a vedea că românii se simt jigniţi dacă le spui că sunt „ţărani” sau că se trag de la ţară. În 1937, Constantin Rădulescu Motru spunea că tineretul român de atunci „nu fuge de muncă, dar vrea o muncă în condiţii speciale; […]. Tinerimea noastră, în contra spiritului burghez, care-l consideră pe om ca o forţă salariată anonimă, vrea dimpotrivă să facă din omul muncitor un membru al marii familii române ortodoxe, căreia Dumnezeu i-a hărăzit pe vecii vecilor să muncească pe pământul pe care locuieste”…Aceasta este soluţia? Nu riscam sa ne faca tot felul de ONG-uri “îngrijorate” drept xenofobi şi înapoiaţi dacă susţinem acest ideal?
Peste tot în lume, asistăm la prabuşirea modelului neoliberal-globalist şi la întoarcerea, sub o formă sau alta, la politici de apărare ale interesului naţional. Chiar globalistii cei mai înfocaţi bat în retragere. Clasa politică trădătoare şi căţelandrii ei din societatea civilă românească, au devenit mai catolici decât Papa pentru a-şi menţine interesele. Spune Merkel că vrea întărirea monedei euro? Vine politrucul X din România şi afirmă că România vrea nu numai trecerea la euro dar şi o monedă unică mondială! Propune Germania uniune fiscală? Vine România şi propune ştergerea graniţelor şi o deplină uniune politică. Desigur, România, în rolul ei de colonie UE, nu are niciun cuvânt de spus. Astfel de discursuri sunt adresate direct stăpânilor noştri ca nu cumva acestora să le vină ideea să-şi mai rotească slugile de la conducerea României. Cât despre munca îndreptată spre economia Divină, acesta este un lucru pe deplin acceptat în Occident. De pildă, principalul consilier al prim-ministrului britanic este Phillip Blond, un teolog anglican care promovează distributismul, un model de dezvoltare creştin. Nu există alternativă economică la ora actuală în afara unei arhitecturi morale. Singurii care se opun sunt susţinătorii status quo-ului. Vocile din România care mai promovează globalismul sunt vocile trecutului neoliberal. Ele nu contează decât în măsura în care mai deţin încă puterea politică şi pe cea a represiunii poliţienesti. În rest, sunt complet discreditate şi delegitimate.
Rămânând în sfera economică, mulţi români încă aşteaptă venirea “investitorilor strategici”. De 20 de ani, aceasta a fost cea mai uzitată promisiune electorală, ca singura soluţie pentru creearea de locuri de muncă în România. Acum avem mii de români angajaţi la HP, Oracle, Vodafone, Orange ,Coca-Cola, IBM, McDonalds, Reifeissen şi până mai ieri, Nokia. N-ar trebui să ne bucurăm de această “industrie modernă”? Cu ce ne alegem de pe urma acestor investitori?
Noi am deschis larg uşa escrocilor globali şi am închis-o în nasul investitorilor serioşi. Într-o ţară percepută drept „estul salbatic”, cei serioşi cer garaţii in plus. Trebuie să ne debarasăm de ideea că o fabrică pe care ne-o construieşte o transnatională înseamnă „industrie modernă”. O industrie modernă se construieşte atunci când o naţiune EXERCITĂ CONTROLUL asupra: 1) educaţiei (tehnice) 2) infrastructurii 3) tehnologiilor necesare acelei industrii. Atunci când corporaţiile străine controlează aceşti factori, este vorba de NEO-COLONIALISM, nu de „industrie modernă” întrucât, rezultatul final, „bottom line”-ul se reduce la profituri pentru corporaţia transnatională şi salarii de mizerie pentru populaţia locală (Nici măcar atat: Nokia făcuse cerere la Ministerul Muncii pentru 400 de locuri de muncă destinate străinilor, sclavii români fiind prea scumpi). În final, nu ne alegem cu mai nimic din patrunderea capitalului strain in România. Nu trebuie să închidem graniţele ci să schimbăm statutul de ţară bananieră pe care î l avem in prezent. Doar o naţiune independentă este respectată.
Cum se face că, deşi se poate observa cu ochiul liber că neoliberalismul se prăbuşeşte, mass-media din România tace mâlc şi nu suflă un cuvânt despre cei care propun şi alte soluţii?…
Din fericire, noile tehnologii au şi partea lor bună, permit difuzarea rapidă a “ştirilor alternative”. Situaţia economică din ţară devine atât de critică încât modele alternative precum distributismul vor trebui sa fie deja luate în considerare. Distributismul este însă un model care se construieşte de jos în sus, nu avem nevoie de „elite” să-l implementeze prin decret prezidenţial. Se va raspândi el singur fie că vor sau nu vor guvernanţii.
În ultima parte a interviului, profesorul Hurduzeu ne va explica fenomenul celor care declară că „s-au săturat de România” şi ce trebuie să facem pentru a mai exista o Românie şi-n viitor.
Sursa foto: Mediafax, Mircea Rosca
Remarcabila analiza!
Reclam insa o discrepanta filozofica esentiala intre „economie crestina”, „majoritate crestina” si politica si practica BOR colaborationista cu sistemul dinainte si de dupa dec ’89!
Legea crestina este una singura, indiferent cum o interpreteaza unii sau altii. Totusi, nu suntem de acord cu ideea ca BOR a fost o institutie colaborationista cu regimul comunist. Sunt numeroase materiale independente care arata ca au fost mii de preoti si clerici incarcerati, ca sa nu mai vorbim de credinciosi. Biserica suntem toti cei care ne adunam in numele Domnului. Atata vreme cat au fost zeci de mii de oameni arestati pentru aceasta, nu putem spune ca Biserica Romana a fost colaborationista. Doar unii oameni au fost. Verificati linkul din dreapta, va rog. Poate fi de folos.