Cătălin Tolontan este un ziarist. Dar nu orice fel de ziarist, el este un formator de opinie. Deşi este şeful unui ziar de sport, dl Tolontan face mai mult decât să scrie despre acest fenomen. El are opinii despre politică, societate, economie, viață în general.
Dânsul a încercat să-şi creeze o imagine de jurnalist model, apolitic, independent la presiunile de orice fel şi deasupra mizeriei şi promiscuităţii caracteristice presei din România.
Dl. Tolontan a scris despre proteste, despre fotbal, despre societatea civilă, despre candidați, despre tot. Când jurnaliştii săi diabolizau suporterii, domnia sa îi apăra, de parcă n-ar fi fost în aceiaşi redacţie cu ei. Punea întrebări încuietoare jandarmeriei. Blama mentalităţile învechite. Pentru că domnul Tolontan este, nu-i așa, altfel. Oare?
Domnia sa se întreba, zilele trecute, cu un tupeu ieşit din comun, de ce un anumit partid politic l-a preferat pe Gigi Becali în locul lui Ivan Paţaichin, ca şi candidat.
Domnul Tolontan ne creionează imaginea unei Românii reprezentate de Becali: „Le cresc(despre fetele sale -n.r.) așa cum le-a crescut tata pe surorile mele. Nici un băiat nu le va atinge măcar înainte de nuntă”, anunța Gigi Becali la televizor în aprilie 2012″.
Să reţinem specificarea clară a datei. 2012. Cu alte cuvinte, dl Tolontan transmite următorul mesaj: Vedeți cum trăiesc retrograzii ăștia? Tradiționaliștii, fundamentaliștii?ACUM? În epoca iphone-ului? Astea cu tradiţiile sunt prostii din trecut. Sunt vremuri apuse, nu mai merg în zilele noastre”.
Acum e momentul prostituţiei infantile, consumului de carne vie, felinare roşii, reţele sociale, consumului cu orice preț etc. A mai subliniat ceva din discursul dl. Becali: „ca pe surorile mele”. E foarte important. Foarte puţină lume ştie că una din surorile lui Becali mergea la morga si spala cadavrele boschetarilor, apoi ii ingropa cu preot dupa ce le gasea groapa in cimitir, le cumpara haine si vesminte de cosciug. A murit…dintr-o infecţie căpătată făcând toate astea…
Sigur, acest model de jerfelnicie şi sacrificiu NU este compatibil cu cel promovat de presa zilelor noastre. Acum avem nevoie de omul egoist, de „modernitatea” care crează revolte pe facebook dar care stă departe de stradă – acolo unde contează, avem nevoie de omul care e atăt de obişnuit să privească în jos – la gadgeturi, haine, pământ – încât e incapabil să mai privească în sus. Avem nevoie de oameni care să-şi huiduie compatrioţii, dar să-i aplaude pe cei care i-au ucis strămoşii şi i-au furat pământul, în numele…democraţiei și să stea cu capul plecat.
În acelaşi articol, mai zice dl Tolontan: „Acum două zile, Rudel Obreja, președintele Federației Române de Box a declarat pentru Gazeta Sporturilor că ”Leonard Doroftei a fost diagnosticat cu o boală rușinoasă: este depresiv”. Asta cu ”Depresia, boală rușinoasă” e un anti-liberalism din categoria ”Nu angajez niciodată un homosexual pentru că homosexualii sînt protejați de Satan!”
Să observăm modul securist – oh, tempora, nu dl. Tolontan? – în care jurnalistul amestecă planurile. Becali vorbeşte de homosexualism din punctul de vedere al creştinului, unde această practică este incriminată, pe drept, drept o anomalie şi păcat.Deci, creștinește, Becali are dreptate. Dar Tolontan introduce în ecuaţie, fără nicio legătură, tâmpenia spusă de un anume Rudel Obreja despre…”depresie”. Din câte ştim, depresia este o boală, tratabilă ca atare şi nu cunoaştem setul de valori religioase care o cataloghează la fel ca pe homosexualitate. Nu intră, nici pe departe în aceiaşi categorie.Becali vorbea de pe poziția creștină, Obreja de pe poziția mankurtului. Planuri diferite, soluții diferite.
Dl. Tolontan ne spune apoi că sunt milioane de oameni care suferă de depresie şi care n-au motive să se ruşineze. Deci, a spune despre cineva că este homosexual e acelaşi lucru cu a-l face depresiv. E o tâmpenie să incrimezi aceste comportamente… Depresivul n-are de ce să se ruşineze, deci homosexualitatea e…normalitate.
Efectul este garantat. Primul comentariu, semnat de AndreiS, spune tot: „Tolo, nu imi place sa comentez de obicei la diferite articole, dar ce ai scris aici merita un mare bravo. Ascute condeiul si nu lasa derapajele acestor oameni sa treaca neobservate. Vreau sa cred ca nu suntem un popor rasist si sexist”. Deci de-aia l-au ales pe Becali şi nu pe Paţaichin…
Totuşi, în noianul de zombi, s-a găsit cineva care să arate cu degetul spre adevărații culpabili. Vlad zice: „probabil va urma un potop de mesaje în care ți se va reaminti că ești parte integrantă și esențială din această platformă care l-a propulsat pe gigi becali până aici. deși în sinea ta vei înțelege, te vei justifica așa cum uneori ai mai făcut-o. sau nu. dar știu că te doare asta, oricât de mult ai vrea să te/ne minți frumos„.
Ai zice că l-a închis pe dl Tolontan.Doar a spus o realitate: domnia sa a condus cele mai importante cotidiene de sport din ţară, responsabile, în mare măsură de promovarea lui Becali, Dragomir, Sandu, a făcut emisiuni la Pro, acum e șef la Intact – alături de gsp tv( un alt post becalizat). Dar, stupoare! Dl Tolontan e curat ca lacrima: „vlad: nu sint parte a nici unei platforme. Cind am avut ceva de scris despre becali, am scris. Nu am facut emisiuni TV cu el, nu l-am cultivat, asa ca nu ma amesteca, te rog, cu nimeni.”
Deci, el, ca şef, nu e responsabil pentru ceea ce produc/fac subordonaţii săi. El nu participă la şedinţele de sumar. El nu şi-a dat ok-ul pentru postarea articolelor în care becali bătea câmpii. Nu, dumnealui nici gura nu-i miroase.
Poate o avea de-a face cu ce-o fi învăţat la Asociaţia Studenţilor Comunişti? Nu ştim sigur. Ştim doar că mai toţi comuniştii transformaţi peste noapte în democraţi acuză „boborul” că nu-i înţelege şi că nu-i ascultă. Și că e „retrograd”.
Într-un alt articol, pe fondul crizei economice, din 27 septembrie, dl Tolontan ţine să ne spună ce afacere proastă este cumpărarea avioanelor F16, la mâna a doua. Corect. Este o mare porcărie. Dar tot el titrează: ” Relansăm economia, cumpărăm avioane militare. Adică nu avioanele proaste sunt problema, ci faptul că o țară ca România are nevoie de aviație militară, performantă( așa cum am explicat pe larg aici). Nuanța este foarte importantă: dacă ar fi scris, că relansăm economia cumpărând avioane militare NOI, ar fi spus un mare adevăr. Dar nu: e rău dacă vom cumpăra avioane. Pentru că e nevoie să fim o țară fără apărare, pentru ca apoi să vină cineva să ne spună: „păi renunțați la suveranitate, intrați în SUE și vă apărăm noi”.
Concluzia dl Tolontan: „Nu trebuie să crezi în ”Confesiunile unui asasin economic”, nu e nevoie să fii un hipiot întîrziat cîntînd la chitară împotriva războiului cățărat pe țevile de tun ca să-ți dai seama că ceva nu e deloc în regulă.”
Deci un tip care a fost în poziţii de conducere în cele mai mari trusturi de presă ale ţării, un om în al cărui ziar găseşti publicate titluri precum „Ferrari poate provoca un orgasm intens. Iată dovada!” sau „Meniuri orientale de la Vulping! 7 lei în loc de 17,5 lei pentru o shaorma mare de pui”, nenea care lucrează și produce pentru „motanul” Felix Voiculescu, ne spune că ceva nu e în regulă cu sistemul!!!
El, care o promovează pe madam Mungiu, cea anti-română şi anti-creştină. El, omul de ne-atins al tuturor regimurilor, fostul angajat al Adrian Sârbu şi Felix Voiculescu , Cătălin Tolontan, ne spune că ceva nu-i în regulă cu țara „cu toporișca în dulap”.
Să fie clar: nu facem aici elogiul lui Gigi Becali. Becali este o glumă. Becali este un tip cu un comportament de om bolnav. Dar este un al cărui fond sufletesc a fost iniţial bun. Doar de-aia au fost părinții lui deportați de comuniști. Că peste el s-au pus alte straturi, nocive, care l-au transformat într-un personaj dubios este o altă discuţie și care nu priveşte situaţia de faţă.
Domnul Tolontan, dimpotrivă, este un om fără suflet.Şi fără principii morale. Este un produs al „celor fără de ţară şi fără de Dumnezeu”, cum spuneau eroii noştri din munţi. Discursurile moderne, desprinse din The Guardian, au venit ca o mănuşă pe acest fond. Pentru că lumea promovată de The Guardian nu are nicio legătură cu valorile acestui neam. Care le stau în continuare în gât celor care vor să desfiinţeze credinţa şi ţările. Întâi a fost internaţionala socialistă, acum sunt Statele unite ale Europei. Acelaşi sistem – cu ONG-uri pe post de comisari ai adevărului – cu altă pălărie.
Nu, să nu ne facem iluzii. Domnul Tolontan a fost, este şi va fi mereu, omul sistemului.
Articol semnat: Ultras Ecclesia
[…] Citiţi şi articolul “Cătălin Tolontan, ucenicul sistemului” […]