Moș Crăciun
Te-așteptăm și’n iarna asta
Moș Crăciun, să vii la noi
Să ne’mparți a tale daruri
Și să îmbraci copiii goi.
Te-așteptăm, cu bucurie,
Să ne scoți la colindat,
Să ne-asculți, în fapt de seară
Glasul nostru legănat.
Cum vestim din casă-n casă
Bucuria de nespus
Că în noaptea ta cea sfântă
S’a născut pruncul Iisus,
Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Sfântul nostru bun și drag.
Te-așteptăm și’n noaptea asta
Să ne bați la geam și’n prag.
Poezie dintr-un manual școlar de limba română din perioada interbelică, pagina 49.
Vă dați seama cât ne-a îndepărtat comunismul de firea noastră? Ne dăm seama cât ne îndepărtează capitalismul acesta sălbatic de sufletul nostru?
Uitați-vă la imaginea acestui Moș Crăciun, așa cum îl vedeau românii acum 70 de ani: seamănă acest bătrânel smerit cu umflatul libidinos promovat de cei fără de țară și fără Dumnezeu?
Căciula lui, parcă a unui dac coborât de pe columnă, a fost înlocuită cu simbolul coca-cola…Cojocelul său, ca al bunicilor noștri, a fost înlocuit de „deux-pieces”-ul omului fără suflet. L-au luat pe Moșul nostru și l-au aruncat în temniță…
Oameni buni, să ne revenim în fire!
Lasă un comentariu