În momentele grele, românii au găsit în mijlocul lor eroii care să lupte pentru dreptatea şi drepturile lor. Început în Oltenia cu legendarul Baba Novac, magnificul fenomen al justiţiei româneşti a fost scânteia care a ţinut vie speranţa oamenilor într-un viitor mai bun. Pentru că trebuia să poarte un nume, li s-a spus haiduci.
Cântecul lui Valeriu Sterian a redat parcă perfect dorinţa contemporană a oamenilor de a regăsi acei reprezentanţi ai dreptăţii după care tânjim parcă, dintotdeauna. Dacă sunteţi abătuţi, trişti sau pur şi simplu sictiriţi, ascultaţi-l pe Vali Sterian şi amintiţi-vă de Iancu Jianu, de Pintea, de Tudor şi de lupta lor… Sus inima, români!
Amintire cu Haiduci, Valeriu Sterian
Versuri:
In codrul verde nu se mai pierde
Nu se mai vede urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra călare-a vreunui haiduc
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?
La drumul mare nu mai apare
Să mai omoare câte-un ciocoi
Să ia toţi banii pentru ţăranii,
Pentru sărmanii plini de nevoi
Unde s-au dus, când au apus
Anii de sus ai gloriei lor?
Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele?
Caii şi flintele haiducilor?
[…] Imnul […]
[…] Imnul […]
[…] Codrul […]