Am mai tot scris despre impostorii din societatea românească. Despre acei oameni care au scuipat într-un loc şi ling tot acolo. Despre cei care se dau anti, care au fost pro. Despre cei care s-au îmbuibat cu banii primiţi pentru opera de comunizare a poporului român. Îi găsiţi la rubrica „Lista vinovaţilor”. Cu ajutorul istoricului George Damian, continuăm cu un nou nume:
„Căutare pe Google după Radu Cosaşu. Ajungem pe pagina lui de Wikipedia, spălată, curată. Aflăm că după 23 august 1944 Radu Cosaşu “a fost un admirator sincer al socialismului real”, dar după revolta de la Budapesta din 1956 “şi-a reconsiderat ferm opţiunile”. A fost autorul “faimosului imperativ al adevărului integral” (ce o mai fi însemnând şi asta?!?) şi tocmai această chestie i-a adus concedierea şi şomajul în perioada comunistă. Tot de la Wikipedia mai aflăm că Radu Cosaşu a lucrat la Sportul popular, revista Cinema, după 1990 a fondat alături de Andrei Pleşu şi Zigu Ornea revista Dilema. Deci avem de-a face cu un dizident, un luptător anticomunist.
De fapt Wikipedia ne minte de la obraz. Radu Cosaşu nu a fost doar “admirator sincer al socialismului real”. A fost comunist de-a binelea. (Într-o vreme în care marile personalităţi ale culturii româneşti erau exterminate în închisori -n.n.)Şi nu şi-a început cariera publicistică la Sportul popular ci la Scînteia Tineretului.
Unde scria articole cu “mâna criminală de chiabur” care dădea foc la “avutul obştesc”, cu fraze de genul “Inima lui Voicu bătea cu putere, gata să-i iasă din piept: i-a venit de hac bogătanului. (…) şi ura, ura nepotolită pentru exploatatori, clocoteşte mai aprig în sufletul lui”. Nu, Radu Cosaşu nu a fost doar “admirator sincer al socialismului real”, a fost mai mult decât atât. Dacă mai vreţi fragmente din scrierile lui Radu Cosaşu de la Scînteia găsiţi aici. După ce ne-a învăţat cum să căsăpim bogătani exploatatori şi să construim comunismul în zbor, Radu Cosaşu ne învaţă democraţie în revista Dilema Veche. Tot ăia, tot ăia…
Sursa foto: http://www.crimelecomunismului.ro/ Fotografie din 1956, Bucureşti
În timpul acesta elita românească sărbătorea Paştele ÎN LANŢURI şi Radu Cosaşu lăuda realizările comunismului de la Balcon:
„La orizontul 12 unde lucram eu, la 560 de metri adâncime, mai lucra si preotul Valeriu Antal si diaconul Teodor Bej. Ne-am înteles împreună cu bucurie si entuziasm. Am intrat seara în mină, în noaptea Pastilor. Cei anuntati stiau ce va fi. Mai înainte de ora 12:00 noaptea s-au tras „clopotele”. Cum?
Niste sfredele legate unul de altul în pozitie verticală erau ciocănite cu un alt sfredel si sunetul trecea de la unul la altul încât aveai impresia că sunt chiar niste clopote adevărate. Tragerea „clopotelor” era anuntul ca oamenii să coboare pe galerie la locul stabilit pentru sfânta slujire. Din toate părtile coborau oamenii cu lămpile de carbid aprinse si luau loc”….
O sursa valoraosa de aflare a adevarului despre comunism si despre personaje ca cel scos la lumina de echipa acestui sit este scriitorul Paul Goma. Cititndu-i opera am aflat despre activitatea comunista a cosasului, despre marele ziarist Cristian Tudor Popescu, Dinescu, Parapievici, etc…..lista e din pacate cam lunga :(. Ne-au otravit cu activitatea lor inainte si dupa 89 prezentul, si mai pun umar si la infectarea viitorul nostru.