Mai mult ca niciodată, acum trebuie să îndrăznim si să luăm atitudine pentru apararea familiei și păstrarea acesteia . Institutia familiei este atacată de mai bine de 100 de ani și acum este atât de slăbită încât n-o putem considera altfel decât muribundă. Trebuie ca tot mai mulţi să înțeleagă că dacă nu există o familie, nu existăm nici noi. A proteja și a apăra familia este la fel de important ca a opune rezistenţă la colonizarea țării noastre de către popoare migratoare. Trebuie mentionat ca cei ce lupta impotriva natiunii sunt aceiași oameni care susţin ambele tipuri de distrugere (prin disolutia familiei si imigratie masiva) și este important a-i combate pe ambele fronturi. De-a lungul veacurilor, oamenii au crezut la fel. Din istorie avem cele mai naturale și mai sănătoase puncte de vedere care există. A fi de partea familiei tale şi de partea neamului tău nu e altceva decât un instinct omenesc, un instinct care a fost necesar pentru supraviețuire, de-a lungul veacurilor.
Dacă nu se mai nasc copii, este destul de evident că ne prăbuşim. Problema este că societatea de astăzi și politicienii, în mod direct sau indirect, ne îndeamnă să nu facem copii. Din cauza poverii fiscale şi a consumismului, ambii părinți trebuie să lucreze, făcând şi mai dificilă formarea familiei. Ȋn consecinţă statul „rezolvă” acest lucru prin instituirea unor instituții de masă pentru îngrijirea și educarea copilului, numite ”grădinițe”. Aceasta este o înșelătorie genială, deoarece grădiniţa costă sume masive de bani (în medie de 13.000 coroane pe lună de copil – adica peste 1.500 euro), bani care se plătesc în prealabil de către familii prin impozite și, prin urmare, oamenii devin dependenţi de stat pentru creșterea copiilor lor. Ingenios în monstruozitatea sa. De asemenea, avem o cultură sexuală, care face toate eforturile pentru a separa sexul de procrearea de copii, pentru care , întradevăr, sunt destinate relațiile sexuale. Se vorbește tot mai mult despre sex, în tot felul de variante perverse, în timp ce tot mai puțini copii se nasc. Altădată, ca să ai parte de sex, te costa scump. Nu existau anticoncepţionale și avortul era interzis, iar naşterea de copii în afara căsătoriei era asociată cu o mare rușine . Acest sistem a fost excelent pentru crearea unei societăți stabile și puternice. Vrei să faci sex? Căsătoreşte-te! Avortul , de asemenea, contribuie la prăbușirea noastră ca popor. Este văzut ca un fel de sacrament feminist. Pune sub semnul întrebării avortul și vei fi întâmpinat cu reacții aproape isterice. Indiferent ce se crede despre asta pur etic trebuie să intelegem ca este o catastrofă că atât de mulți copii sunt avortați. Aceiași oameni care ne îndeamnă să ucidem copiii noștri nenăscuți, aceiași pretind că trebuie să aducem tot felul de oameni străini să „aibă grijă de noi când vom ajunge bătrâni” (ca şi cum aceştia nu vor îmbătrâni şi ei).
Feminismul este un alt factor care contribuie la decăderea familiei. Aceasta plaga a redus atât de mult statutul maternităţii încât femeile acordă prioritate carierei şi nu copiilor. Este o nebunie! Nu este nimic mai important decât a fi un părinte bun pentru copiii tai. A fi femeie înseamnă să fii acasă cu copiii în primii lor ani de viata. Este ceva onorabil și demn de să laudă, nu de bătaie de joc aşa cum sustin feministele. Feminismul şi individualizarea(dezintegrarea) societăţii le-au inoculat femeilor ideea că trebuie să fie independente financiar de soţ. Aceasta se bazează pe o viziune eronată asupra societății în care individul este esența și nu familia. Nu este salariul bărbatului, ci al familiei, la fel cum nu sunt copiii femeii ci ai ambilor părinți. Individualizarea societăţii și feminismul merg mână în mână. Acestea trebuie combătute. Familii puternice fac un neam puternic..
Pentru familie, neam și țară!
Nu, nu este un articol din România secolului XXI, ci din…Suedia semnat de Robert Rönngren. Traducere de Gabriel Alexe.
Sursa: https://www.realisten.se/2013/04/23/den-doende-familjen/
Eu credeam ca numai romanii sunt nationalisti, extremisti pe orice tema, habotnici, puternic majoritari, incuiati in timp, homofobi.
Din zecile de prieteni pe care ii am doar UNUL singur a reusit sa ramana familist. Cred ca asta ar trebui sa spuna mult, sau poate nu pentru ca este ori subiectiv ori nu mai intereseza pe nimeni in zilele astea. In lipsa familiei oamenii nu isi au rostul, ajung sa se intreaba pe la varste tarzii ce au facut cu viata lor. Mai sunt cate unii care se simt impacati in lipsa de altceva cu cate un gay party pe strazile orasului. Dar pana la ce varsta poti petrece oare?
Sansele in Romania de a avea o familie normala sunt sub 10 procente. Mai intai trebuie ca partenerii trebuie sa aiba venituri echilibrate pe o perspectiva cumsecade, sa zicem de 10 ani ceea ce in marea majoritate a cazurilor poate fi doar iluzoriu. Nici macar ca peviziune. Mai este si aspectul compatibilitatii culturale – imposibil de realizat in zilele astea deoarece nu mai existam ca fiinte spirituale ci doar ca animale de povara. Asadar nu mai exista niciun liant pentru o familie fireasca, de ce ne mai miram ca vedem la stiri campanii pt casatorii gay? Este o supapa sociala asta, cum poti tine fericiti atatia oameni neimpliniti, altfel? Casatoria nu mai are nicio semnificatie spirituala astazi, iar copii nu mai apar decat ca rezultat al unor aranjamente financiare, rareori altfel.
Nu e chiar asa. Oamenii nu-si fac familii pentru ei insisi au o problema cu ce inseamna familia. Familia nu poate sa insemne nimic „spiritual” decat daca are semnificatia data de Biserica. De altfel, in afara Bisericii, familia e un construct care nu rezista. De-asta au si luat avant homosexualii: tocmai pentru ca argumentul lor e ca si constructul lor social e la fel de corect ca si cel al normalitatii.
Atata vreme cat primul aspect relevat de dvs este banul, e normal ca avem o problema. Veniturile n-au absolut nicio legatura cu intemeierea si durabilitatea unei familii. Cine crede ca banii conteaza, n-are nicio sansa!
Intru totul de acord, asa este: suportul moral nu poate fi decat Biserica. Suntem crestini, asadar morala noastra nu poate fi de alt fel. Cand pomeneam de afinitati spirituale ma gandeam la educatie, la un soi de dimensiune culturala necesara unui om care se vrea implinit. Chiar si aceasta la randul ei, in cazul nostru si in buna parte tine tot de Biserica. Iata insa ca a inceput sa dispara atat cat mai era iar societatea in care traim ( eu folosesc adesea termenul -vietuire ), incepe sa se dizolve in propia ei lipsa de substanta.
Este adevarat ca am facut asocierea cu veniturile pentru ca am vrut sa evidentiez un mecanism de mental colectiv, altfel sunt in deplin acord cu afirmatiile dvs.