Valeriu Gafencu nu mai este cetăţean al oraşului Târgu Ocna. În ciuda protestelor societăţii civile, „Sfântul Inchisorilor” a fost pedepsit pentru că a fost un frate de cruce în tinereţe.
Până la urmă, se poate întâmpla şi asta. Valeriu Gafencu este un sfânt, este „cetăţean” al Raiului, stă lângă Dumnezeu, nu are nevoie de recunoaşterile diferitelor comitete şi comiţii.
Problema este cum s-a făcut ce s-a făcut. După în ce prima fază, la prima discuţie publică, propunerea a căzut, duşmanii Sfântului Valeriu s-au gândit să facă altfel. Pe ascuns, au repus problema pe tapet, s-au trimis nişte senatori de la Bucureşti să supravegheze şi s-a votat, democratic, în unanimitate, pentru retragerea titlului.
Ca un om simplu ce sunt, îmi pun nişte întrebări:
1) Ce fel de oameni apelează la astfel de mijloace, dosnice, pentru a-şi impune punctul de vedere?
2) Ce suflet trebuie să ai să-ţi doreşti să treci peste toate apelurile, peste miile de semnături, peste rugăminţile preoţilor şi ale oamenilor simpli, doar ca să-ţi împlineşti orgoliul?
3) Ce oameni sunt aceia care una spun în faţă şi apoi fac alta pe la spate?
4) Ce fel de suflete au aceia care dau verdicte la comandă, nu după cum le dictează conştiinţa?
5) Cine conduce această ţară?
Şi toate subterugiile, agitaţia, pentru a scuipa pe obrazul unui tânăr nevinovat, ucis pentru credinţă în închisoare. Asta în timp ce foştii UTC(UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST)-işti se pozează cu nasonii pe la Academie şi ne ţin lecţii de democraţie, mărşăluind peste cadavre.
Codrul, revistă reacționară - Sus inima, români! 